Acum ceva timp , am intrat pe un site ( nu dau nume ) , si acolo am gasit o poezie ce mi-a dat un sentiment ciudat ! Autorul acestei poezii este necunoscut , iar tema acestei poezii este despre o masina batrana , numita Dacia...
Merita citita poezia :
Fiecare Dacie are un suflet
La sud-est de Apuseni,
Din suduri, vopsea si fier,
M-am nascut la Mioveni
Cu volan si pedalier.
Dacia numele mi-au dat
Si-am simtit ceva ciudat.
Era cheia din contact,
Care indata m-a miscat.
Cineva m-a cumparat…
A platit, si am plecat.
Era EL, soferul meu
Cel ce l-am plimbat mereu.
Si-a inceput povestea noastra
Drumuri lungi si de asfalt,
De la marea cea albastra,
Pana-n varful cel inalt,
De acasa, pan’ la munca,
Din oras si pana’n lunca.
Trei am fost la inceput:
Eu, soferul, si nevasta.
Intr-o zi, venii napasta
Si-l simtii mai abatut.
M-a condus tare de tot,
As fi zis ca-i cam netot…
Ma forta, ma alerga,
Uleiul mi-l cam fierbea.
Ne-am oprit pe la Giulesti
Cu ceva… dificultate.
Ce era aici, ghicesti?
Era o maternitate.
Lacrimi, zambete si soare
Ca pe un fundal de teatru
Totul parca a prins culoare.
Venisem trei, am plecat patru.
Vremea repede a trecut,
Motorul mi-a segmentat
Si vopseaua a retusat,
Ca sa fiu ca la inceput.
Pneuri bune el mi-a dat
Si benzina mi-a bagat.
Am facut si-un accident,
Cand cel mic si-a luat carnet.
S-a crezut aventurier,
Eu eram in marsarier.
El conducea demarcat.
Aripa s-a infundat…
Dar batranul l-a invatat
Si l-a tot imbarbatat:
- Sa conduci nu-i deloc greu,
Dar atent sa fii mereu!
Si au mai trecut multi ani
M-au zgariat diversi golani
Dar stapanul m-a vopsit,
Tabla el mi-a ocrotit.
Ma simteam cea mai frumoasa,
Dar nu mai eram fatoasa.
Nu am piele, si nici clima.
Nu sunt eu cea mai dotata.
Dar am fost in lumea toata.
Sa fi fost asta o crima?
Drumurile s-au umplut
De vehicule germane,
Japoneze, cu xenoane…
Nu mai e ca la inceput.
Dar… nu ma intereseaza
De nimic nu imi mai pasa.
Ca din zori, pana-n amiaza
El ma tot face frumoasa.
Lui nu-i pasa ca’s batrana
Sau ca nu am servofrana.
De acum patru decenii
M-a ales dintr-o multime.
Eram mii si mii de Dacii
Scoase toate din uzine.
Dar el m-a ales pe mine,
Sau invers, si nu pe oricine?
Intr-o zi ploua puternic
Mergeam greu, ca un marfar.
Simteam un miros nemernic
De cortegiu funerar.
Era EL, cel care odata
Bordul mi-l mai lustruia
Dar nu-mi mai strangea volanul,
Ci pe catafalc era.
Anii repede au zburat
Si rugina m-a cuprins,
Bordul crunt s-a fisurat
Iara dorul m-a invins.
Simt de parca ar fi fost ieri
Tot suduri, vopsea si fier:
Nu mai sunt la Mioveni,
Dar acasa am ajuns,
E doar un alt atelier.
Stati! O gheara m-a strapuns…
Nu mai sunt un suflet tanar
Nu mai am motor, volan
Am murit un simplu numar
Dar voi invia Logan.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
